Intors de la Bisoca, va marturisesc cu mana pe inima, ca aici totul este minunat. Aici la Bisoca simti ca esti pe alta lume. O lume minunata. O lume de vis. O lume ca-n povesti. Ceva divin. Genial de frumos. Aici la Bisoca cerul te inalta. Muntele te inalta. Este o oaza de liniste si de demnitate cereasca. Vezi cerul mai aproape de tine si simti omul implinit intru simplitate si har. Omul are valoare profunda aici la munte. Traieste nu doar la aer curat, ci si cu sufletul curat.
(27/Apr. /2014)
La Bisoca mergi ca sa-ti fie dor. Dor de frumos si dor de dorul dor. Dor de munte, cer si dor de frumos. Dar nu frumos artificial, ci frumos in adevaratul sens al cuvantului. Aici intalnesti nu doar natura fizica, ci si natura spirituala. Sunt privelisti extraordinare si peisaje care te cuceresc integral. Aici nu se umbla cu jumatati de masura si nu e nimic superficial. Te frapeaza totul. Sunt imagini care raman. Raman intiparite in memorie si in suflet.
(27/Apr./2014)
Ganduri scrise la Bisoca, langa o balta ... nu departe de Campusul infiintat de Pr. Mihail Milea
Bisoca, rai de taina. Bisoca, o oaza de liniste convertita in beatitudine, farmec si mister. Oamenii traiesc cu adevarat ca la munte. Nu au griji lumesti si nu-si pierd viata in zadar, in neant sau in abisul desertaciunilor. Am impresia ca aici oamenii sunt altfel. N-am ajuns sa-i cunosc asa bine. De aproape. Doar din ce vad, cred ca oamenii de aici gandesc altfel. Transfigureaza totul prin fascinatia peisajelor, dorul ancorat in nuante de cer sfant si nu in ultimul rand, duhul locului care te umple de dragoste, pace si bucurie. Bisoca pentru mine este cu adevarat Romania profunda. Aici traditia, romanismul si cultura duhului sunt inradacinate intru har si vesnicie. Animalele au alt "temperament". Natura e alta. Are alt stil. Tot ce te inconjoara si mai ales muntele, iti da senzatia ca atingi cerul cu mana. Aici visezi cu ochii deschisi si nu visezi degeaba.
(27/04/2014)
Privesc oamenii cum vin sa ia apa de la o fantana. Un fel de izvor langa balta de unde stau si scriu. Intru in vorba cu un om al locului si imi spune ca e singura lor sursa de apa. De 70-80 de ani e fantana acolo. Indraznesc si pun cateva cani de apa in sticla. Trebuie sa te apleci sa iei apa. Imi e frica fiindca e ceva distanta intre cadrul de lemn si apa din fantana-izvor. Ma gandesc si ma intreb: cum au apa potabila iarna oamenii de aici? Cum ies ei din iarna? E foarte frumos, dar nu e asa usor sa traiesti aici la Bisoca. Eu sunt sensibil, firav si apatic. Nu cred sa rezist aici in zona asta de munte. Aerul tare. Frig. Etc. Cota 1000-1300. Manastirile Poiana-Marului si Gavanu. Lacuri in padure. Ursi. Muntele de sare. Campusul construit de Pr. Mihail Milea. Oameni cu demnitate. Peisaje de vis. Multe, multe lucruri minunate. Aici la Bisoca nu exista plictiseala. Nu ai voie sa te plictisesti sau sa te simti rau. Nu e nimic urat. Frumusetea a pus monopol aici si prin frumusete te mantuiesti de suferinta. Suferinta umana e ghimpele care ne supara cel mai tare. Fara suferinta nu se poate. Sa nu ne facem iluzii! Suferinta are rostul ei. Suferinta traita si asumata crestineste. Viziunea crestina e cea mai importanta. Dumnezeu are grija de noi si chiar daca trecem printr-o suferinta grea, sa nu uitam ca nimeni nu a asuferit ca Mantuitorul Hristos, ca Sf. Apostoli, ca Sf. Martiri si ca Sf. Parinti ... si nu in ultimul rand, ca Sf. Martiri din temnitele comuniste.
HRISTOS A INVIAT!
(27/Apr./2014)
