Povestea religiei pe facebook (varianta 2)
Religia este o poveste, dar este o poveste adevărată. Postează pe facebook Rareș Dobre. Postarea primește peste o mie și ceva de like-uri într-o zi. Rareș nu e vânător de like-uri pe facebook, are texte care primesc 2-3 like-uri, iar o poză cu el ajunge lejer la 100 de like-uri, și e mâhnit că lumea dă multe like-uri la poze și la citatele lui nu, de parcă avem o obsesie a pozelor. Pentru Rareș, facebook este un altfel de Hi5. Se pune mult accent pe poze, live-uri, video, citate cu imagini, like, ador și comment, gândește el. Rareș nu prea înțelege filozofia like-urilor sau politica facebook, dar psihologia profilului pe acest site de socializare, crede că ține de atitudinea, cultura și educația individului sau persoanei care își face cont pe facebook.
Rareș Dobre, profil de facebook:
Despre navigarea în secţiuni
DESPRE
Prezentare generală - "A iubi înseamnă a ierta"
Serviciu şi studii - Profesor de Istorie la Școala I-VIII Biliești, Vrancea ; A studiat - Facultatea de Istorie, Univ. Alexandru Ioan Cuza din Iași, În trecut - Colegiul Național Cuza din Focșani
Locuri în care ai trăit - Focșani (oraș natal), Iași (m-am mutat în 2012)
Informaţii generale şi de contact - rareș_dobre1988@yahoo.com
Familie şi relaţii - Într-o relație cu Bianca Avram, Daniel Dobre - frate, David Croitoru - văr, Alin Olănescu - văr, Carmen Robu - verișoară
Detalii despre tine - Sunt om simplu, nimic mai mult. Nimic despre fericire...
Evenimente din viaţă - 2012 a început Facultatea de Istorie
2010 a devenit președinte TNL Cotești, Vrancea
2008 a devenit membru PNL
2006 a fost într-o relație cu Anda Cristina Constantin
2004 a fost într-o relație cu Lorena Damian
INFORMAȚII GENERALE
Data nașterii - 9 Septembrie
Anul nașterii - 1988
Sex - Masculin
Interesat de - Femei
Limbi cunoscute - French
Religie - Creștin ortodox
Orientare politică - Liberal (politics)
Rareș are un blog: Rareș Dobre-Cuvinte alese.blogspot.ro. Din 2007 a scris peste 50 de caiete studențești și peste 20 de caiete dictando. Până în 2012 când și-a făcut blog, ajutat de un verișor Florin, IT-ist în București, și de atunci scrie în spațiul virtual. Rareș Dobre a scris multe versuri, încercări poetice, poezie, eseuri, articole, gânduri, povestioare, proză scurtă, în general texte despre religie și filosofie. A încercat și un roman, Culmea răzvrătirii, manuscris trimis la editura Minerva, dar a fost respins pe motiv că nu este literatură.
La sugestia fratelui, Rareș își face cont de facebook, cu toate că nu era de acord cu facebook fiind supărat de pe Hi5 că toată lumea vrea să se afirme prin poze.
- Rareș, îți place să scrii? (întreabă fratele său...)
- Da, mă regăsesc în lectură și scris de la moartea tatălui nostru...
- Am văzut că citești toată ziua... Ți-ai făcut și blog pe wordpress, dar nu prea ai succes cu vizualizări și plus de asta vezi că ai greșeli gramaticale și de tehnoredactare.
- Știu, am și eu lacune...
- În fine, de ce nu-ți faci facebook?
- Pentru ce?
- Să publici acolo tot ce ai scris sau tot ce vei scrie. Acolo sunt și grupuri de literatură, exact ce ai tu nevoie.
- Grupuri de literatură pe facebook? Eu credeam că e un site de matrimoniale, cu poze, poze peste poze și atât. Cineva apreciază poza și dă comentarii, ceva în genul Hi5. Dacă nu era Anda eu nici Hi5 nu aveam.
- Rareș, în ce secol trăiești tu? Pe ce lume trăiești tu? De ce judeci ceva dacă nu cunoști contextul? De ce critici o carte după copertă? Ok, sunt poze multe și pe facebook, pentru că mulți au înțeles greșit că o imagine face cât o mie de cuvinte. Or fi și pițipoance și cocalari, dar tu ești băiat deștept poți selecta, nu dai accept la oricine, dacă are un profil dubios ignori, plus dacă te deranjează cineva ai opțiunea de unfriend sau block. Nu trimiți cerere de prietenie la toată lumea și poți să urmărești doar ce te interesează. Sunt sigur că vei avea o listă de prieteni cu persoane de calitate, care să se plieze pe domeniul tău. Acum dacă vei avea un prieten real pe facebook, Cosmin de exemplu, și el postează manele cu refrenul: Dumnezeu e șeful banilor..., nu îi dai like, nu-l bagi în seamă și mergi mai departe. Nu uita că și tu ai ascultat manele și hip-hop și diverse genuri de muzică. Fiecare om are o etapă în viață, azi ascultă Salam și Guță, BugMafia și La Familia, iar mâine (după decesul tatălui în cazul nostru sau sub un alt imbold) poate ascultă Iris, Holograf, Gheorghe Zamfir... poate chiar Beethoven și Mozart. Dar nu poți trece brusc de la manele la muzică clasică. Orice schimbare, orice convertire (la cultură, lectură, literatură și religie în contextul tău) este aidoma alpinismului. Nu te poți cățăra direct în vârful muntelui.
- Da, ca în viața omului, sunt trepte. Te naști, crești, trăiești apoi mori. La început ești copil, gândești cu mintea de copil. Experiența ta este jocul și vrei mereu să imiți pe cei mari. Așa e logic, așa e cursul vieții. Nu te poți naște direct la 18 ani. Trebuie să treci prin toate și să ai și tu bucuria copilăriei.
- Ți-am ridicat mingea la fileu! Ai început tu cu filosofia... Lasă filosofia! Vrei cont de facebook?
- Da, vreau... Ca să nu mai zici că sunt din evul mediu, să arăt și eu a om de sec. XXI și poate aici am mai mult succes cu ce scriu. Sper să am discernământ să culeg ce e bun pe facebook. Dacă tot am renunțat să mă uit la tv, acum să devin și eu dependent de ceva, de facebook. :)
- Lasă ironia! Vreți să-ți fac cont acum?
- Da...
În câteva minute a fost creat un nou cont pe facebook cu numele Rareș Dobre. Prima postare pe facebook a fost un citat din Eminescu: nu credeam să-nvăț a muri vreodată..., cu gândul la tatăl său decedat într-un accident în Austria. Bine multe texte scrise de Rareș erau inspirate de dorul de tată sau în memoria tatălui său, care a fost un om bun. Într-o lume cu oameni tot mai răi și egoiști, a fi om cu inima bună pare așa un soi de basm, dar exemplu de bunătate al tatălui său și-a pus amprenta și Rareș a rămas un tânăr sensibil, cu suflet frumos, blând, cu bun-simț și modest.
Bip, bip, bip... Notificare pe telefon la aplicația faceebook. Primul comentariu la postarea: religia este o poveste, dar este o poveste adevărată.
Valentin Macovei: Mă bucur că te-ai lămurit! Doamne ajută! :)
Rareș nu răspunde la comentariul lui Valentin Macovei, fost coleg din școala generală. E unul din prietenii lui cei mai buni. A avut cu el o polemică timp de cinci ani pe tema religiei. Rareș influențat de multe lecturi duhovnicești și poziția unor autori ortodocși (autori contemporani) avea impresia că el este un mic apostol sau un mărturisitor în comuna lui. Credea că el are cultura duhului sau cultura sacrului, iar Valentin este un biet animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri, un ateu, un profan, un păgân, un eretic. Se contraziceau și se certau des pe diverse teme legate de religie. Au ajuns chiar și pe facebook să se atace, ba chiar să se jignească pentru că aveau idei și opinii diferite. Ajuns la facultate Rareș și-a dat seama cât de naiv a fost să ducă o asemenea bătălie cu prietenul lui pentru niște păreri. Poate pentru Rareș erau certitudini, dogme... dar și Valentin avea argumentele lui și nu se putea impune nimeni să-l facă un pic mai credincios pe Valentin, pentru că era liber să gândească altfel și să nu creadă. Abia la facultate Rareș a înțeles de la un profesor: ce-i care se contrazic mereu înseamnă că au timp de pierdut. Apoi a sunat Valentin și-a cerut scuze și s-au împăcat.
Conversație pe messenger:
Rareș Dobre: Salut Vali!
Valentin Macovei: Salut domnu...! Ce faci boss? :)
Rareș Dobre: Și eu pe aici... Scuze că nu pot să vin weekend-ul ăsta la Cotești să vorbim, poți să vorbești aici?
Valentin Macovei: Da... sunt la job, dar la noi în armată mai mult stăm degeaba și ne plictisim, ți-am mai povestit eu, jucăm șah, table... Am avut noroc cu Budha, Allah, Zeus, Zalmoxis sau care or mai fi... :) Până la urmă te-ai lămurit și tu cu religia?
Rareș Dobre: M-am schimbat puțin, dar tot sunt credincios...
Valentin Macovei: Credința e în suflet sau cum se zice... eu tot așa cred că religia e manipulare, e mitologie. Creștinismul e o poveste frumoasă. Respect anumite principii morale, dar în rest mă lasă rece. Ce te-a schimbat?
Rareș Dobre: Multe... În special efervescența postărilor despre religie pe facebook...
Valentin Macovei: Păi și tu erai ca ei, nu erai foarte habotnic, dar aveai poze cu mănăstiri, cu peisaje, citate din Biblie, din Sf. Părinți sau din autorii ăia ai tăi pentru care băgai mâna în foc, de parcă ei nu sunt tot oameni. Nu te înțelegeam atunci... Atunci când vorbeam noi în contradictoriu. Acum văd că ai un profil decent, cu trei poze și nici alea editate. Fără acel CV boombastic în cronologie. Asta e, nici eu nu pot să suport când îi văd că se dau așa credincioși pe facebook, postează numai cruci, icoane, biserici și versete din Biblie. Pentru mine și Biblia tot mitologie rămâne, gen Legendele Olimpului. Dar dacă le zici de preoți corupți, de scandalurile din BOR sau din Biserica romano-catolică, protestantă..., dacă le zici de popi pedofili și de preoți poponari, schimbă subiectul. Nu judecăm, când vine vorba de preoți, ei sunt infailibili ca papa. Dacă le zici de averea bisericii sau de averea preoților se fac că plouă. Oamenii ăștia care îi vezi că postează non-stop pe facebook despre Dumnezeu, au făcut din religie o nebunie sau poate au fantezii cu Dumnezeu. În fine, adevărata religie este iubirea. Iubirea este religia tuturor oamenilor din lume.
Rareș Dobre: Ai dreptate... Offf!
Valentin Macovei: Dar nu te aventura, nu poți tu schimba nimic, mai ales în noua eră, noua lume facebook. Pe mine de ce nu mai schimbat? Îți aduci aminte discuția despre problema răului și eu spuneam că Dumnezeu e coautor la rău pentru că altfel nu se explică, nu are logică dacă el a creat totul, înseamnă că de la el provine și răul. Are cineva în mod concret o definiție clară a răului sau cum a apărut răul în lume? Tu mi-ai zis că asta e o erezie maniheistă, că Dumnezeu nu e coautor la rău, că e vorba de libertate, liberul arbitru. Îmi tot spuneai de Origen și de Fericitul Augustin că și ei au alunecat și au greșit puțin și tu nu înțelegeai de ce au fost condamnați după moartea lor pentru acele abateri sau de ce nu sunt și ei Sf. Părinți. Îți zic eu sincer, toată această discuție e fără sens, e ceva absurd, e filosofie. George Coșbuc: nu cerceta aceste legi/ că ești nebun când le-nțelegi.
Rareș Dobre: Așa este... Pe mine m-a schimbat mult provocarea ta cu filosofia și am început să citesc multă filosofie, chiar dacă am citit și filosofi creștini..., dar am citit și filosofi laici și am priceput că există și altă viziune și nu te poți da tu deștept că doar tu le știi pe toate, pentru că nimeni nu deține adevărul în mod absolut. Lucian Blaga vorbea de orizontul misterului, de Marele Anonim. În alt context avem Marele Artist, Ideea de Dumnezeu sau ipoteza Dumnezeu, cum am citit noi doi în cartea Omul recent a lui Horia-Roman Patapievici, care așa blamat cum este de intelectualii creștini, totuși și el este un creștin dar cu o viziune postmodernă. Disputa aceasta dintre umanism, laicism și creștinism nu-mi place.
Valentin Macovei: Pentru că nu există dialog... Arta dialogului a dispărut în România. Toți îți bagă pumnul în gură sau te trezești cu un pumn în față la propriu. Tu ai argumente prin cuvinte, unii au argumente de tip box și dacă nu încetezi cu atitudinea ta te vor amenința cu bătaia și s-a terminat conversația.
Rareș Dobre: Știu, din păcate am pățit asta pe facebook. Să termin ideea, m-am schimbat prin Lucian Blaga recunosc, cartea Religie și spirit sau cartea Izvoade. Îmi place mult viziunea lui Lucian Blaga și nu înțeleg de ce nu e acceptat în contextul ortodox, fiind criticat de Pr. Dumitru Stăniloae. Lucian Blaga a studiat și el teologia, a avut tată preot, dar și-a asumat rolul de filosof. Consider că a fost liber să scrie și să gândească cum a vrut el. În fine...
Valentin Macovei: Așa sunt eu cu Mircea Eliade. Oricum tu mi-ai zis că ai citit mult Petre Țuțea, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Erenest Bernea..., dar tot tu ai zis că ai citit și Constantin Noica, Emil Cioran (și el fiu de preot), Fr. Nietzsche, Platon, Aristotel, Kant, Freud, Carl G. Jung... Apoi Alexandru Dragomir, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu... Acum ce mai citești?
Rareș Dobre: Da, faptul că nu am rămas ancorat doar în cărți duhvonicești (care au valoarea lor desigur) și am făcut un salt spre filosofie și literatură laică, m-a ajutat foarte mult. Acum citesc Simion Mehedinți-Soveja - Creștinismul românesc...
Valentin Macovei: Și...?
Rareș Dobre: Păi... savantul nostru vrâncean specializat în geografie și etnografie, chiar m-a fascinat cum a fost și cu Lucian Blaga. Îmi place cum pune problema. E realist. Are o viziune faină.
Valentin Macovei: Despre religie sau despre creștinism?
Rareș Dobre: Despre ambele. Hai să îți dau câteva citate: religia e o socoteală cu veșnicia, iar credința e suma tuturor socotelilor în fața eternității. Și despre politică are o atitudine corectă.
Valentin Macovei: Despre politică nu mă interesează... Mai spune despre religie.
Rareș Dobre: Toate nenorocirile societății - decădere economică, fraude, falimente, demagogie - sunt rezultatul unei stări morale bolnăvicioase. Și acest lucru se datorează faptului că nici măcar preoții nu înțeleg sensul jertfei celei nesângeroase, pentru că Iisus Hristos este numai fantomă și teorie.
În acest punct, sfatul pe care-l dă tinerilor este să-și aleagă ca model pe cei cu "essprit de finesse" (Pascal), verificat prin armonia dintre cuvânt și faptă. Munca, fapta devin o religie - religia muncii, pe care o promovează, în mod obsesiv Mehedinți.
Cea dintâi și cea mai mare poruncă a lui Iisus, când a pus Nou Testament în locul celui vechi, a fost iubirea față de aproapele. ,,Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiți unii pe alții, după cum v-am iubit eu... Întru aceasta vor cunoaște toți că-mi sunteți ucenici, dacă aveți iubire unii către alții" (Ioan, 13, 34-35). Totuși, cea dintâi învățătură pe care au nesocotit-o creștinii, a fost tocmai aceasta. Nu mai pomenim zâzaniile din timpul când apostolii și ucenicii lor răspândeau doctrina lui Iisus, dar pe măsură ce creștinismul se lățea și se împuternicea, cruzimile și sălbăticiile din epoca păgânismului au fost continuate și de creștini. Istoria e plină de grozăvii săvârșite în numele lui Iisus Hristos.
Valentin Macovei: Hmmm, eu când ziceam atunci... Acum te frapează toate astea. Tu credeai că religia creștină e o Albă ca Zăpada. În fine... Tu chiar ai citit mult și e cel mai bine să ai un orizont larg și să accepți libertatea de opinii a celuilat, să accepți chiar și religia sau ateismul altcuiva. Spuneai tu ceva de nihilism, dar se pare că asta e noua modă a lumii în care trăim.
Rareș Bogdan: Hai să îți zic și ceva despre politică din Simion Mehedinți!
Valentin Macovei: Spune...
Rareș Bodgan: Calitățile adevăratului om de stat sunt, după Mehedinți, următoarele: impersonalitatea - lepădarea de sine. Un adevărat om de stat nu trebuie să aibă nici prieteni, nici dușmani; să fie realist - să ia cele mai bune hotărâri în folosul țării; să-și aleagă colaboratorii - omul public, când își alege bine colaboratorii, n-are nevoie să îmbrobodească adevărul.
Așa cum școala românească din timpul său era bolnavă, pentru că era o școală de vorbe, și politica de vorbe este dăunătoare întregului popor, pentru că: Poți să faci cu banul tău, cu casa ta, cu mașina ta tot ce vrei, dar să dai sarcinile statului pe mâna cutăruia sau cutăruia, numai pentru că ți-e prieten, rudă, ori satelit, asta niciodată.
Valentin Macovei: Interesant... Dar pe tine ce te deranjează cel mai tare cu fanatismul religios sau cu religia pe facebook?
Rareș Bogdan: Ipocrizia...
Valentin Macovei: Și ce vrei să faci?
Rareș Bogdan: Să scriu o carte...
Valentin Macovei: Păi eu cred că tu vrei să zgândări un cuib de viespi.
Rareș Bogdan: Nu sunt albine? :)
Valentin Macovei: Nuuu, viespi... , hiene, vulturi...
Rareș Bogdan: Sincer anul acesta înainte de Paști m-au indignat postările pe facebook colorate cu sângele Patimilor lui Hristos, icoane kitsh cu raze de lumini din Capul lui Iisus, icoane de tip GIF care se rotesc... Poze cu miei tăiați, jupuiți și spânzurați în Săptămâna Patimilor. De ai senzația că e o sărbătoare horror, nu o bucurie. Apoi avalanșa de poze cu ouă roșii, mov, violet, verzi... Iepurași, cozonaci. Mesajele de Paști publice asociate cu biserici, mănăstiri, icoane. Înainte de Înviere aveai senzația că toți se răstignesc împreună cu Hristos pe facebook, de parcă ei erau Hristos, de parcă ei au suferit în locul lui Hristos. În loc să fie ceva decent, discret, o Sărbătoare a Sărbătorilor ancorată în armonie și pace, pe facebook totul devenea penibil și fără sens. Această obsesie a religiei unora pe facebook a devenit ceva urât pentru mine. Chiar și apostolii dacă aveau facebook nu făceau atâta reclamă lui Hristos pe facebook. Nici Mântuitorul dacă avea facebook nu se lăuda atâta pe facebook cu El. Se pare că acești oameni care se cred așa religioși sau credincioși și se afișează pe facebook, de fapt vor să se arate pe ei înșiși. Să vadă lumea ce fac ei. Asta e ideea lor despre religie, nu e religia adevărată, religia iubirii și a smereniei. Nici o pagină de facebook a Episcopiei nu exagerează în asemenea hal cu postări și imagini din taina credinței. Ceea ce promovează acești indivizi pe facebook nu e religie, e o obsesie, e nebunie... Dar pentru nebunia lor se pierde și fârâma de tradiție a Sărbătorilor creștine și se smitesc mulți și se îndepărtează de biserică, majoritatea oricum fiind certați cu biserica...
Valentin Macovei: Ok, te rog să te oprești, te enervezi degeaba! Am văzut și eu multe pe facebook, dar eu nu mă bag, e treaba lor sunt liberi să posteze ce vor. Așa e și de Crăciun, poze pe facebook cu porcul. Crăciunul e fără zăpadă. Parcă nimic nu mai are farmec, eu ți-am zis că e doar o tradiție și ușor ușor se pierde. Lumea e clar preocupată de altceva. Suntem în sec. XXI , nu în evul mediu. Bine acum nu putem renunța la botez, cununie, înmormântare... Au și ele rostul lor, chiar dacă eu nu cred sau cred altceva, tot respect aceste evenimente oficiate în biserică nu la Mall sau pe câmp. Vezi tu că la tribunal se jură pe Biblie, sărbătorile creștine sunt decretate zile libere. Normal că există o tradiție și o cultură creștină. În fine... Te las acum, totuși sunt la muncă, chiar dacă stau degeaba! :)
Rareș Dobre: Ok, ai grijă de tine!
Rareș după conversația cu Valentin, a ieșit în parc. A luat cu el și cartea lui Simion Mehedinți să mai citească un capitol. Ecoul gândurilor nu-i dădea pace. Afară era o zi neobișnuit de plăcută. Armonia razelor sorelui te îndemnau la o stare de bine. Natura înverzită te invita să ai un surâs de copil. Zâmbetul cerului strălucea în ochii tăi de muritor și parcă-ți făcea cunoștință cu veșnicia. Capodopera naturii te fascina întru totul, iar isonul ciripitului de păsări te fermeca.
Rareș mergea pe stradă și privea chipul oamenilor. Parcă vedea în unii din ei pe cei care postează pe facebook numai și numai despre religie. Deja zici că avea el o obsesie cu acești oameni religioși de pe facebook. Era convins că acești oameni au existat și înainte de a lua amploare fenomenul facebook. Mentalitatea aceasta nu putea să fie de ieri de azi. Vezi oamenii pe stradă, poate sunt niște simpli trecători, toți merg grăbiți cine știe încotro sau nicăieri, că nu toți oamenii au un drum anume sau un sens, dar de privești atent la fețele lor poți scana un posibil psihopat religios, criminal, pedofil, violator, infractor, terorist; gândea Rareș în mintea lui. În loc să vadă frumusețea din om, el vedea numai răul și aceste aspecte negative. Îi vedea pe toți bolnavi de religie, chiar dacă nu toți oamenii cred. Era foarte indignat de atitudinea provocată de interpretarea greșită a religiei pe facebook. Nici nu se mai gândea că această atitudine și mentalitate pe facebook este pseudoreligioasă și nu reprezintă religia în adevăratul ei înțeles.
Ajuns în parc, citea ajezat pe o bancă. Oamenii îl priveau ciudat, așa cum și el privea oamenii din punctul lui de vedere. După ce a terminat un capitol, scoate telefonul din buzunar și intră direct pe facebook.
Un nou comentariu la postarea - Religia este o poveste, dar este o poveste adevărată:
Lupul Dacic: Dl. prof. Rareș Dobre, religia nu este o poveste adevărată, este o iluzie cum spunea S. Freud, este o afacere sau mai nou a devenit un fel de partid politic. Eu credeam că este o poveste frumoasă, dar am studiat Filosofia și m-am lămurit că este o poveste falsă. Am ascultat pe Adrian Papahagi și pe Mihail Neamțu la Trinitas tv, și prof. Adrian Papahagi spune că filosofia, metafizica nu mai are niciun rost după nașterea sau după Învierea lui Hristos, pentru că Iisus Hristos este Sensul Vieții, iar filosofia devine un soi de bla bla bla. Totuși, fără să negăm personalitatea istorică sau pentru unii mitul Iisus Hristos, are și filosofia rostul ei. Cartea lui Sorin Lavric - Zece eseuri are ecou în contextul contemporan, chiar dacă e o carte de filosofie. În fine... Este un prof. de filosofie, un scriitor spaniol ateu, Fernando Savater, el dă vina pe creștinism, pe religie întru totul. E un fel de nihilism să zicem. Are talent la scris, poate are și idei bune, dar nu sunt de acord să generalizăm. Sunt atâtea lucruri bune făcute și de biserică și în numele religiei. Karl Marx spunea că religia este opiumul popoarelor, dar ideologia lui materialist-comunistă ce a fost, ce bine a adus României și tărilor ex comuniste? Unii oameni vor să creadă că ideologia lor va face minuni. Fac din mintea lor Dumnezeu și nu acceptă nimic, ci doar ceea ce gândesc ei. Unii nici nu respectă libertatea și drepturile omului, dar cred că ideologia lor e cea mai bună, un fel de nouă religie. Mă gândesc totuși, chiar dacă susținem ideea că religiile au fost inventate de oameni pentru manipularea maselor, cum ar fi arătat lumea fără religie?
Rareș nu a răspuns la această retorică a Lupului Dacic. Era sătul de atâtea comentarii pe facebook care mai de care să arate cât de deștepți sunt. Știa că lumea în general în România se pricepe la politică și la fotbal, iar părerea fiecăruia contează, măcar așa ca studiu de caz, ca sociologie. Dar azi nu, azi stau și mă bucur de soare. Soarele - zeul suprem în antichitatea egipteană, spunea el. Totuși gândul lui era la Bianca, iubita lui. O sună:
- Alo, draga mea, ce faci?
- Alo, da... Iubițel mă doare capul... Aaa.. și nu-mi mai spune draga mea, nu-mi place, iar apelativul drăguța îl detest, ai înțeles?
- Mda, bine... Ce părere ai...?
- Despre postarea ta pe facebook?
- Da.
- Nu-mi pasă mie de prostiile astea, iubițel, îți pierzi timpul cu toți nebunii. Tu chiar nu vezi cât de penibili și ipocriți sunt indivizii ăștia care-și etalează credința lor habotnică pe facebook? Îl am pe unul în listă, noroc că e verișorul unchiului meu și ne-a ajutat la o treabă și nu îi dau block sau unfriend că poate mai am nevoie de el, e frizer și cântă la nu știu ce biserică, cică a ținut și locul preotului că a lipsit din nu știu ce motive... , postează toată ziua o poză cu el (și e cam urâțel omul) asociată cu o icoană sau cu o biserică și scrie un text greșit gramatical și teologic:Binecuvintează pe robiii tăi, amin! Pe toțiii ortodoxi, cu rugăciunile lui Hristos Tatăl , Dumnezeu Fiul și Sfântul Duh. Supces azi tuturor! Amin.
Din câte știu eu, Hristos e Fiul și Dumnezeu e Tatăl. Tipul spune că îi plânge o icoană în casă, că el visează pe Iisus și pe Maica Domnului. Că are putere să te dezlege de deochi. Pentru mine e clar un personaj de știrile ProTV. Lasă să îi facă de râsul lumii, bine le face! Cunosc și eu oameni credincioși. Dar sunt realiști când vine vorba de anumite probleme și scandaluri din Biserică, BOR-mașina cum zice Micuțu.
În fine... Pe mine mă interesează să văd ce vibrator nou a mai apărut, să văd noile filme xxx să mai învăț ceva nou, ca să nu fie monotonie în viața noastră sexuală, mă gândesc să încercăm sex în grup, cu un alt cuplu... chiar și o experiență lesbi mă fascinează. Eu am tot felul de fantezii și tu stai să pierzi timpul cu toți tâmpiții pe facebook, cu religia lor de retardați.
Pe sora mea Delia o interesează ce model de Samsung sau Iphone a mai apărut și să vorbească cu părinții mei plecați la muncă în Italia (pentru că țara asta e dusă dracu și nu ne oferă nimic) să îi trimită bani să-și cumpere să se dea mare la liceu, că și la ea la Pedagogic sunt multe cu fițe chiar dacă sunt abia în clasa a X- a. Asta ne interesează pe noi omule nu filosofia ta dementă...
Tu stai și te gândești la toate rahaturile astea legate de fanatism religios. Să se ducă la psihiatru nu să îmi arate mie că el e credincios pe facebook și pute a transpirație, e certat rău cu limba română iar dacă îi vorbesc de sex oral fuge ca dracu de tămâie, dar el pe ascuns în mintea lui de jeg religios are numai orgii, consumă mai multe filme porno ca mine și se masturbează de 4-5 ori pe zi. Un terminat desta îmi vorbește mie de moralitate, de păcate, de Dumnezeu?
Eu sunt supărată că am studiat Postliceala de Asistent Medical și nu pot intra în sistem că se merge doar pe șpagă și relații, mă gândesc ce țoale mișto să-mi cumpăr să fiu cea mai sexy... sunt stresată cu ale mele, și ciudații ăștia mă terorizează cu religia lor.
Nu știu Rareș, ești prea calm pentru mine... dacă nu te schimbi o să ne despărțim! Tu și zodia ta handicapată, fecioară...
Ai răbdare cu toți acești imbecili pe facebook. În loc să te preocupe să facem mai mulți bani, să faci mai mult sex cu mine că asta îmi place maxim și asta mă face și pe mine fericită în lumea asta tristă și dementă, pe tine te interesează nebunia religiei pe facebook.
Religia înseamnă altceva. Dacă ei o interpretează lasă-i în pace. Un mecanic auto sau un IT -ist e preocupat de job-ul lui, de familie dacă are..., omul nu stă să asculte polemicile lor aberante că de ce e ortodox, catolic sau protestant... erezii, sau cum dracu se numesc. Că de ce unii scriu Hristos, alții Cristos și alții Christos (tot pe facebook am văzut asta). Oamenii raționali sunt preocupați să facă bani, nu intră în labirintul filosofiei și în cocina religiei ca tine.
Un mecanic auto are el grijă de așa ceva? Omul poate își face o cruce, crede și el în Dumnezeu cum poate sau nu crede, e treaba lui, și pleacă la muncă să repare mașini. Și vine o idioată sau un idiot desta religios de pe facebook (pentru că acum toți se dau rotunzi pe facebook cu credința lor habotnică) să îi repare troaca și el nu știe care e bujia sau care e motorul, dar știe cum se scrie corect Hristos sau Christos. Știe el cum stă treaba cu păcatele, cu Dumnezeu, cu Adam și Eva... cu femeia în perioada lunară, dacă are voie să intre în biserică sau nu... el le știe pe toate... el e specialist în Dumnezeu, știe că se face dragoste doar marțea și joia... iar în post nu. Știe că femeia trebuie să fie virgină până la căsătorie și dragoste ai voie să faci doar la trei zile după nuntă. Sau am auzit pe una că ea face doar să dea naștere la prunci, în rest nu că e păcat.
Cu urangutanii ăștia vrei să discut eu? Nu cred chestia că ne tragem din maimuță, dar ăștia sigur se trag din maimuță, ba sunt mai jos ca maimuțele Unii nu știu nici tabla înmulțirii, nici să meargă civilizat pe drum, dar ei sunt cei mai deștepți în ecuația Dumnezeu, biserică, păcat. Ei le fac pe toate, în primul rând sunt proști și put a mândrie de la o poștă și vorbesc altora de păcate. Judecă pe toată lumea cu mintea lor îngustă și cu nebunia lor religioasă.
Un om cu adevărat religios e un om normal la cap. Nu bate câmpii. Omul își vede de pătrățica lui și te ajută cu tot ce poate, dar nu se bate cu cărămida în piept că el este ortodox practicant. Eu dacă nu sunt practicantă, sunt atee sau păgână? Ei nu cunosc istoria, nu au auzit câte războaie au fost din cauza religiei?
În Japonia cică sunt majoritar atei și rata de crime este foarte scăzută, dar uite ce țară este Japonia, la ce nivel au ajuns. Înseamnă că au și ei valoarea și calitatea lor chiar dacă nu sunt ortodocși. Apropo de atei, există un preot care a devenit ateu. Tot pe facebook am văzut. Toată lumea l-a făcut de râsul curcilor, dar preotul ăla care a mers cu trotineta prin biserică de Înviere este model, e genial omul.
Chiar dacă nu merg eu la biserică, dar totuși, ești preot, frate biserica nu e circ... Nu facem teatru. Vezi ei se supără pe Micuțu sau Mihai Bendeac că îi tratează în bășcălie și ei zic că actorii ăștia fac blasfemii, dar ei nu se văd cât sunt de penibili în unele lucruri.
Aoleu! Ce nesimțit ești Rareș, tu ai închis și eu vorbeam singură ca fraiera! Încă un motiv să mă despart de tine blegule! Degeaba ești tu foarte bun la pat, dacă nu mă respecți și nu mă iubești cum doresc eu...
Mâhnit și mai tare după discuția cu Bianca, Rareș încerca să se calmeze. Cândva Bianca îi spunea:
Îmi place tot ce postezi tu pe facebook. Îmi plac mult acele citate scurte. Plus că sunt inventate de tine nu copiate, nu te văd în stare de plagiat. Sunt originale. Sunt texte scurte repet, fără imagini. Ești atipic față de ce vedem în general pe facebook. Nu ai deranjat regulile facebook și nu blamezi politica facebook. Nu ești vulgar, agresiv și nu folosești un limbaj licențios. Eviți polemicile, nu jignești pe nimeni, nu prea ești ironic... Ești foarte elegant în exprimare, ești diplomat și unde vezi că e cazul încerci un dialog, iar dacă nu iese nimic concret te retragi frumos și pașnic. Eu nu pot avea răbdare cu prietenii virtuali, nu pot avea un dialog civilizat, nu pot respecta opinia celuilalt dacă eu știu că nu e așa. Știu că nimeni nu deține adevărul absolut și că nu există perfecțiune la scară umană, dar eu mă agit, devin nervoasă când văd că toți proștii își dau cu părerea. Firește că toți suntem diferiți și poate toți avem o brumă de adevăr sau de dreptate, dar eu nu suport să fiu contrazisă. Observ că tu ai reușit să nu mai ai polemici pe facebook pentru că majoritatea polemicilor pe internet sunt absurde, cum sunt și polemicile din mass-media.
Pentru Rareș scrisul este o terapie. La Note pe telefon avea un fel de jurnal numit Gânduri și începe să tasteze:
Oamenii vor să se afirme pe facebook prin orice. Facebook e ca un tatuaj, dar un tatuaj fără contur. Se spune că cineva a speculat faptul că oamenii de azi sunt prea triști, prea singuri și se plictisesc de moarte și așa a apărut facebook. Ca o jucărie, ca o suzetă pentru bebeluș. Ia și taci, și nu te mai plânge!
Vedem cum facebook a devenit un alt tip de canal de a promova știri mortale, gen: a murit Stela Popescu, teatrul românesc în doliu, o nouă stea a căzut... (postează X) sau a murit Ionela Prodan... (postează Y). Parcă și moartea nu mai are sens, a ajuns un spectacol steril și o știre. Live pe facebook: război și tragedie în Siria... Dacă nu ai apucat să auzi de la tv, facebook te informează cu toate.
Au grijă prietenii virtuali să te anunțe și de doliu din familia lor și de nașterea unui copil. Oare cum funcționează psihologia facebook? Pe ce criterii se ghidează cei care zilnic postează totul despre nimic? De Paște îi poți vedea în pielea goală pe facebook (în video, nu doar în poze) la un grătar, cu manele pe fundal, și cu berea în mână îți vor spune - Hristos a înviat! Iar de Crăciun te vor anunța că au tăiat porcul, cu toate că nu înțeleg ce e așa mișto că ai sacrificat un animal și l-ai pus pe facebook? Sau poate vor să ne facă în ciudă că noi nu avem porc?
Oamenii au început să sărbătorească venirea iepurașului de Paște și nu Învierea lui Hristos, iar de Crăciun tăierea porcului, nu Nașterea Domnului.
Nu ai facebook nu exiști! Acum trebuie să ai și facebook, wattaps, instagram și twitter, ca să fii în rândul lumi. Dar eu ca om când îmi mai trăiesc viața? Pot sta tot timpul în mediul virtual? Când mai mănânc? Când mai dorm? Când mă mai bucur și eu de o plimbare? Mulți ne plângem că nu avem timp, dar petrecem foarte mult timp pe facebook. Problema omului contemporan e timpul și banul. De ce nu spunem că problema omului în general e atitudinea? Atitudinea lui față de bani și de timp.
La ce te gândești azi, întreabă facebook. Mă gândesc la nebunia religiei pe facebook. Cu tot felul de mesaje, cruci, icoane, biserici, mănăstiri... De ce nu facem fotografii frumoase, de la o mănăstire și alegem câteva poze? De ce e mereu nevoie de un album cu 100 de poze? Parcă e o isterie pe facebook în preajma sărbătorilor. De ce trebuie să avem o asemenea atitudine religioasă pe facebook în mod exagerat? De ce se pierde tradiția și decența sărbătorilor?
Dumnezeu e discret, stă undeva nevăzut. Oare Dumnezeu se bucură de faptul că noi terorizăm lumea pe facebook cu excitația asta pseudoreligioasă? Prin Iisus Hristos s-a atins apogeul jerfei și smereniei, cum poate un om prin această trufie a propagandei religiei pe facebook să creadă că el face un act de mărturisire a credinței? De ce ne punem această mască religioasă pe facebook de parcă noi suntem mai buni și mai deștepți ca Dumnezeu și de ce facem din drama răstignirii lui Hristos o tragedie, de parcă noi am suferit mai ceva ca El? Din păcate noi ne afirmăm propria persoană pe facebook, chiar dacă vorbim de religie, nu mărturisim persoana lui Hristos prin icoane din care ies lumini de toate culorile. Hristos este un model, nu o caricatură de care să ne batem noi joc pe facebook.
Nu pare puțin penibil să postăm tot anul manele, poze șmechere, să facem selfi-uri și live-uri într-un mod disperat, iar în prag de sărbătoare mare, brusc să ne convertim și să devenim cei mai buni creștini?
Dar oare toți pe facebook suferim de boala întrebărilor existențiale? Oare toți ne punem probleme metafizice? Oare toți citim Soren Kierkegaard?
Mă refer în mod special la persoanele care postează tot timpul numai și numai despre religie, sau își pun la profil poza Mântuitorului, sau scriu la poza de profil: NOI SUNTEM BISERICA!, asta ca să vadă lumea cât sunt de credincioase. Dar la un mic comentariu critic sar ca arși, de la limbajul de lemn sau așa-zisul lor limbaj duhovnicesc, de la aura lor de sfântuleți, coboară în lumea păcătoșilor și îi fac pe toți cu ou și cu oțet. Ce om religios sau ce om credincios e acela care înjură, jignește și ignoră ideea unui semen care are alt punct de vedere? Omul aparent necredincios este civilizat și vorbește frumos, iar tu omul lui Dumnezeu vorbești mai rău ca la ușa cortului, prin asta reprezinți tu credința? Așa se apară credința prin ciomege, huooo și tuooo? Oare asta nu înseamnă ipocrizie? Adică tu pe facebook te dai mare bisericos și credincios, dar te comporți mai rău ca un huligan dacă ești puțin criticat. Nu cumva te minți singur? Nu cumva te amăgești? Păcălești și lumea dar te păcălești și pe tine. De fapt credința ta nu e un soi de fariseism și fățărnicie, și nici habotnicie, credința ta de fap e o mare păcăleală, o cacialma.
După aceste gânduri scrise în jurnal, la rubrica note pe telefon, lui Rareș iar îi vin în minte cuvintele Biancăi. El este interesat de aceste lucruri cu adevărat importane, ea e interesată doar de sex, bani și alte chestii banale. Era foarte mâhnit de limbajul și comportamentul iubitei lui. Se gândea și el la despărțire, dar nu era pregătit să renunțe la unele plăceri.
Of, Doamne, fata asta în afară de sex nu știe să facă nimic, spunea Rareș în gând. Nu calcă, nu spală, nu face curat, nu gătește... Nu face nimic. Stă toată ziua pe facebook. Își face poze, chiar și poze nud. Se plânge mereu că o doare capul. Spune că ea are depresie sau nu știu ce anxietate de la moartea bunicului ei. Nu e nici comunicare între noi. Nici comuniune și nici armonie nu este între noi. Nu mă înțelege. Nu mă ascultă. Uneori vorbește urât și țipă la mine. Vrea să aduc doar bani, bani, bani... Mă tot zăpăcește cu fanteziile ei.
Sunt de acord femeia nu e o sclavă, nu faci din ea un robot de bucătărie. Femeia e oîmpărăteasă dăruitoare. Dar totuși mamele și bunicile noastre făceau atâta treabă, tu ca femeie modernă să nu faci chiar nimic? Vrei doar sex non-stop? Relația mea e un film porno?
Sunt conștient că femeia e construită altfel, ea nu e ca noi. Bărbatul e prea rațional și pragmatic. Femeia e ca un vis, ca un ideal. Pe ea o reprezintă partea afectivă, emoțională. Oricât sex ar face și ar experimenta o femeie, ea caută iubire, empatie, stabilitate, protecție, siguranță, afecțiune... multă afecțiune. Femeia de azi se plictisește repede de orice și trebuie să o provoci într-un mod frumos. Femeia are nevoie de încredere, fapte ale iubirii nu doar de dulcegării și cuvinte pompoase. Femeia vrea să vadă un bărbat matur, hotărât lângă ea, nu un papagal. Femeia iubită cu adevărat îți oferă totul. Bianca are toanele ei și e mereu nervoasă. Orice femeie are toane și e puțin nervoasă, dar nu face din asta un obicei. Of, poți ține o relație doar pentru sex și plăcere? Eu chiar nu sunt hedonist. Simt că relația asta tinde spre o relație toxică. Iubirea adevărată și o relație serioasă înseamnă fericire, nu crispare și stare de rău. Am nevoie și eu de o femeie să călătoresc cu ea, să port o discuție interesantă, nu să fac doar sex și să mă cert tot timpul. Nu mă pot face preș în fața ei, am și eu demnitate și orgoliul meu. Știu că după înșelare și gelozie, orgoliul într-o relație duce la despărțire. Dar nu se poate așa, asta chiar nu e dragoste, e ceva toxic, e amăgire.
Bip, bip, bip. Pe telefon o nouă notificare pe facebook, un nou comentariu:
Apostol Mihai-Ionuț: Și eu am citit cartea lui Fernando Savater, dată de o prof. de la Teologie de la facultate, ca să văd și o altă viziune. Chiar dacă am studiat Teologia încerc să fiu foarte deschis și să nu cred că tot ce zboară se mănâncă. Din păcate omul religios nu prea are cultura sacrului, dar cultura profanului o avem toți.
Rareș Dobre: Vă rog să nu înțelegeți că religia este un rău pentru mine sau un rău necesar! Religia poate este un mod de viață sau un simbol... Eu am folosit o metaforă.
În mintea lui Rareș se tot întreba: de ce Bianca nu poate înțelege? De ce toată lumea se contrazice? De ce există atâta conflict uman în orice context? Ce câștigă omul dacă se tot ceartă mereu, că tot acolo ajungem? Toți suntem datori cu o moarte...
O nouă zi de luni. Rareș se pregătește să plece la școală. După o ceartă cu Bianca pe tema banilor pentru că ea nu face nimic dar nu-i ajung banii, Rareș trântește portiera mașinii și pornește grăbit. Nu îi place să fie nervos, supărat... Nu sparge ceva și înjură ca orice om nervos, dar simte că e și el om și poate ceda.
Pe drum asculta Radio România Actualități, și aude despre moartea regelui Mihai. Iar se gândește la nebunia de pe facebook. Stai să vezi acum balamuc pe facebook, vorbea Rareș în mintea lui. Să vezi acum două tabere, comentarii pro și contra. Se reactivează spiritul de turmă pe facebook și unii îl vor huli pe rege iar alții îl vor diviniza. Brusc îi vezi pe toți simpatizanți ai monarhiei. Poze și postări despre acest eveniment, iar dup toate astea oamenii se vor întoarce la democrația lor cea de toate zilele. Ei de fapt sunt democrați pur sânge, dar au glumit și ei puțin că sunt monarhiști. Dă bine să fii ceea ce nu ești. După doliul național uităm și de istoria regelui și de tot. Oare are dreptate Teodor Baconschi, facebook este o fabrică de narcisism?
Asta e generația facebook, spunea Rareș în gând, vrea să se afirme prin orice și nimic. Mulți au fantezii pentru like și ador sau unii își dau like singuri. Dacă are cineva o părere pe facebook, dedesupt atacă vulturii prin comment, vorba prietenului meu Vali. O postare publică e inevitabil să nu fie criticată de cineva, mai ales de cei care caută numai nod în papură. Unii au creat grupuri. Un fel de partide, asociații, ONG-uri pe facebook. Grupurile au regulile lor ca un fel de cod etic. Dacă cineva nu se încadrează în spiritul grupului respectiv este exclus. Nu ai voie să comentezi altfel pe grupuri că ești dat afară. Nu ai voie să gândești altfel pe facebook. Gândirea de grup e ca spiritul de turmă, doar că vrea să pară ceva mai elevat. Lumea facebook promovează o nouă ideologie, o nouă mentalitate virtuală, o nouă religie...
Unii vin și cu argumente la poziția lor pe facebook, dar pe internet nu se dă doi bani pe argumente. Sursa internet nu este o sursă credibilă. Puntru mulți argumentele tale sunt egale cu zero. Sau întâlnești un individ care te amenință cu bătaia dacă nu te potolești cu argumentele tale și așa te pune la punct. Apoi ne dăm seama că trăim în lumi paralele. Dar asta e realitatea, chiar și în cultură și literatură există scandaluri și derapaje. Normalitatea a devenit o ficțiune, iar lumea facebook nu poate să fie scutită de violență și agresivitate în limbaj.
Ajuns în clasă, profesorul Rareș Dobre este întâmpinat de o fetiță de clasa a VI-a, Anamaria Drăgan. Eleva îl privește atent cu ochii ei naivi și verzi. Profesorul își imagina cât de frumos e să te pierzi în ochii unui copil și cât de plăcută e inocența lui. Fetița cu un glas tremurat:
- Dl. profesor, a văzut mama mea postarea Dvs. pe facebook despre religie și mi-a zis să vă întreb ce aveți Dvs. cu religia, cu ce vă deranjează oamenii și religia lor? Mama a spus că oamenii sunt liberi să posteze ce vor pe facebook și Dvs. sunteți liber să nu îi băgați în seamă dacă nu vă convine ceva sau vreți Dvs. să schimbați lumea pe facebook? Nouă ne vorbiți frumos de religie, de Dumnezeu, de mănăstiri și sunteți profesor de istorie, nu de religie. Ce aveți cu religia pe facebook?
Cu un zâmbet larg, Rareș se adresează cu apelativul draga mea:
- Draga mea Anamaria, ești simpatică foc! Mulțumesc pentru observație! Mda, mama ta are dreptate, oamenii sunt liberi pe facebook. Ideea mea a fost doar o metaforă.
- Aaa, deci nu aveți nimic cu religia, nu gândiți rău despre ea și oamenii credincioși?
- Am ceva cu oamenii mincinoși și aroganți, plini de sine, în rest nu am nimic cu nimeni.
- Păi ce... religia este o minciună?
- A fost doar o metaforă draga mea, repet...
- Aaa, gata m-am prins, ați vrut să scrieți o poezie...
Rareș, râde.
- Da, da... Am încercat să scriu o poezie și a ieșit o poveste. :)
- Să știți că mama este supărată pe Dvs. !
- Nu trebuie, îmi cer scuze față de mama ta...
Un elev din ultima bancă, domnu profesor, Anamaria se joacă, a văzut ea pe facebook și îi e rușine să spună că vă urmărește pe acest site de socializare, interzis copiilor, și inventează că a vorbit cu mama ei.
- Nu contează Bogdan, lasă că e un joc frumos.
Apoi Bogdan și cu alți elevi fac gălăgie, domnuuu, Anamaria vă placeee, a zis că sunteți frumos... ha, ha, ha...
Anamaria se roșește la față și izbucnește în plâns. Rareș se apropie de ea și o strânge în brațe, o mângâie prin păr și îi spune în șoaptă: lasă-i în pace, sunt răi și invidioși, pe tine te iubesc toți profesorii, tu înveți cel mai bine... ești cuminte, ai suflet frumos și bun...
- Of, dar mereu zic că sunt o tocilară, că o să port ochelari...
- Și ce oamenii cu ochelari nu sunt tot oameni? Nu sunt frumoși oamenii cu ochelari?
- Ba daaa, toți oamenii sunt frumoși în felul lor.
- Corect...
- Eu cred că Dvs. sunteți un om serios, credeți în Dumnezeu, m-am supărat cu citatul Dvs. despre religie...
- Tu sau mama? :)
- Și eu și mama...
- Deci să înțeleg că un om care nu crede în Dumnezeu nu e serios?
- Nuuu... Nu vedeți ce obraznici sunt colegii mei, nu le e rușine... nu au frică de Dumnezeu... Nu respectă o fată.
- Poate ei nu cunosc Ideea de Dumnezeu, dar nu am zis că toți oamenii sunt liberi?
- Ba daaa, sunt... dar nu sunt liberi să facă rău...
- Interesant! Ai auzit de necredință, neștiință și neputință?
- Da, tot la Dvs. , când am mers la mănăstirea Tudor Vladimirescu din Galați. Și nu aveam eu 10 lei să cumpăr o carte și mi-ați dat Dvs., și mama mi-a spus că mai rar un profesor de istorie să facă pomană. Apoi mi-ați dăruit o carte de rugăciuni de Sf. Nicolae. Mama a zis că este și o carte - Dăruind vei dobândi.
- Da, acum îmi amintesc că v-am mai spus despre necredință, neștiință și neputință. Da, da, Pr. Nicolae Steinhardt. Când te faci mai mare să citești, e genial autorul, a scris și Jurnalul fericirii...
- Știu, mi-a spus și mama...
- Bine Anamaria, te rog să nu mai dai mesaje pe chat, pe facebook, și să zici că e mama ta! Nu e frumos să minți...
- Bine domnu...
În pauză Rareș verifică mesajele și notificările pe facebook. Comentariul la postarea lui despre religie:
Delia Avram: Religia este o prostie. PUNCT. :(
Mesaj pe messenger:
Bianca Avram: Ce faci iubițel, ai văzut ce comm ți-a dat sor-mea? :) :) :) ha ha ha ...
Rareș Dobre: Da, am văzut acum, și ce vrei să îi fac?
Bianca Avram: Să o lingi în cur...
Rareș Avram: Bianca, termină cu prostiile, sunt la școală...
Bianca Avram: Lasă-mă dracu cu școala ta! Vezi că am vorbit cu frac-tu, a zis să te duci la vară la el în Anglia să muncești să faci bani să achităm creditul la Provident. Iubi, iar mă doare capul...
Rareș Dobre: Ok, caută o pastilă ceva, un fasconal...
Bianca Avram: Rareș tu ești prost, ești nebun sau te faci?
Rareș Dobre: Dumnezeule...
Bianca Avram: OMG ce cretin ești! Dumnezeu este un concept depășit, expirat... Ideea sau ipoteza Dumnezeu a fost scornită de preoții lu pește pentru prostime, pentru sclavi, pentru oamenii naivi și săraci. Oamenii fricoși cred în Dumnezeu. Nu mă lua pe mine cu Dumnezeu... Ok. Lasă-mă! Pe iubita ta o doare capul și tu îi zici să ia fasconal? Tu vezi ce caricatură de om ești? Tu habar nu ai să comunici și să stai cu o femeie, să o faci fericită... Poate aveam și eu nevoie de o vorbă bună. Tu ai citit De ce iubim femeile?
Rareș Dobre: Da, e o porcărie. Pentru Mircea Cărtărescu în această carte femeia se rezumă doar la organul ei genital și zici că e un obiect sexual.
Bianca Avram: Mircea Cărtărescu e cel mai bun scriitor român la ora actuală...
Rareș Dobre: Mie nu-mi place cu Georgica a IV-a... Aaa, era să uit am găsit o carte de proză scurtă a lui, Ochiul căprui al dragostei noastre, și da aici îmi place, în rest mă lasă rece.
Bianca Avram: Tu ești cu Ana Blandiana... cu Nichita Stănescu, cu Grigore Vieru...
Rareș Dobre: Da...
Bianca Avram: Mda, nu mă interesează, pe mine mă interesează doar ce gândesc eu. În fine! Am chef de sex...
Rareș Dobre: Acum?
Bianca Avram: Daaa, acum... vreau să o facem în scris aici sau la telefon...
Rareș Dobre: Ești culmea, sunt la școală...
Bianca Avram: Dacă nu o faci acum ne despărțim! Ok?
Rareș Dobre: Ok...
Bianca Avram: Deci asta vrei, ne despărțim?
